Auto-Preferință

Auto-preferința se produce atunci când o platformă digitală sau un operator de acces acordă propriilor servicii, produse sau conținut un tratament mai favorabil decât ofertelor similare ale concurenților. Acest lucru se poate întâmpla prin clasamente mai bune în rezultatele căutării, plasare preferențială în recomandări sau acces exclusiv la funcționalități. Deși inițial a fost un concept al dreptului concurenței, acesta este acum relevant pentru transparența publicității politice, unde platformele ar putea favoriza anumite conținuturi politice.

Bază Juridică

Auto-preferința este reglementată în principal prin Actul privind piețele digitale (DMA) și nu prin reglementarea privind publicitatea politică:

„Operatorul de acces nu tratează mai favorabil în ceea ce privește clasamentul serviciile și produsele oferite de operatorul de acces însuși sau de către orice terț aparținând aceleiași întreprinderi în comparație cu servicii sau produse similare ale unor terți și operatorul de acces aplică condiții echitabile și nediscriminatorii unui astfel de clasament."

— Articolul 6 alineatul (5), Regulamentul (UE) 2022/1925 (Actul privind piețele digitale)

De Ce Contează

Auto-preferința contează în contextul publicității politice deoarece platformele desemnate drept operatori de acces în temeiul DMA nu pot favoriza în mod neloial propriul conținut politic sau servicii față de altele. Acest lucru este deosebit de important în perioadele electorale, când accesul egal la audiențe este esențial pentru procesele democratice.

Pentru furnizorii de servicii de publicitate politică, înțelegerea regulilor privind auto-preferința ajută la asigurarea conformității atunci când operează pe platforme mari. Editorii și sponsorii trebuie să fie conștienți de faptul că operatorii de acces nu pot acorda un tratament preferențial anunțurilor publicitare politice pe baza relațiilor comerciale sau afilierilor corporative, asigurând condiții echitabile pentru toți actorii politici.

În timp ce Regulamentul 2024/900 se concentrează pe transparență și direcționare, platformele supuse atât DMA, cât și reglementării privind publicitatea politică trebuie să se asigure că sistemele lor de clasare și recomandare nu creează avantaje neloiale care ar putea submina corectitudinea electorală. Această intersecție între normele de concurență și integritatea democratică devine din ce în ce mai importantă pe măsură ce platformele digitale joacă un rol mai mare în campaniile politice.

Puncte Cheie

• Auto-preferința este abordată în principal de DMA pentru operatorii de acces desemnați, nu direct de Regulamentul 2024/900
• Aceasta interzice platformelor să acorde propriilor servicii sau produse clasamente sau vizibilitate mai bune decât concurenților
• În publicitatea politică, acest lucru împiedică platformele să favorizeze în mod neloial anumite conținuturi politice pe baza relațiilor comerciale
• Operatorii de acces trebuie să aplice condiții echitabile și nediscriminatorii pentru clasare și recomandări
• Încălcările pot duce la amenzi de până la 10% din cifra de afaceri anuală globală în temeiul DMA
• Principiul susține corectitudinea electorală prin asigurarea accesului egal la audiențele platformei pentru toți actorii politici

Auto-Preferință vs. Direcționare

Auto-preferința și direcționarea sunt concepte distincte care sunt adesea confundate în discuțiile despre publicitatea politică. Auto-preferința se referă la acordarea de către o platformă a unui avantaj neloial propriilor servicii sau conținut afiliat în clasamente și recomandări. Direcționarea se referă la orientarea anunțurilor publicitare politice către anumite audiențe pe baza datelor cu caracter personal sau a altor criterii.

În timp ce auto-preferința se referă la cine primește un tratament preferențial pe o platformă (propriile servicii ale platformei versus terți), direcționarea se referă la care utilizatori văd anunțuri publicitare specifice. O platformă ar putea să se angajeze în auto-preferință prin clasarea mai sus a propriului conținut politic, în timp ce direcționarea determină care utilizatori din ce grupuri văd un anumit anunț politic. Ambele ridică preocupări legate de corectitudine, dar operează la niveluri diferite ale ecosistemului publicitar și sunt reglementate prin dispoziții diferite.

Termeni Asociați

• Operator de Acces — Platforme mari supuse regulilor privind auto-preferința din Actul privind piețele digitale
• Editor — Entitate care afișează anunțuri publicitare politice, potențial supusă obligațiilor privind auto-preferința
• Furnizor de Servicii de Publicitate Politică — Furnizori de servicii care trebuie să respecte regulile de nediscriminare
• Sponsor — Entitate care plătește pentru anunțuri politice și care poate fi afectată de practicile de auto-preferință
• Direcționare — Tehnică de orientare a anunțurilor către anumite audiențe, distinctă de auto-preferință
• Platformă Online — Serviciu digital care poate desfășura activități de clasare și recomandare
• Actor Politic — Entități al căror conținut ar trebui să primească un tratament echitabil pe platforme
• Serviciu de Platformă Esențial — Servicii supuse obligațiilor DMA, inclusiv interdicțiilor privind auto-preferința
• Sistem de Recomandare — Sistem algoritmic care nu trebuie să se angajeze în auto-preferință neloială
• Modele Înșelătoare — Practici de design manipulatorii legate de, dar distincte de, auto-preferință