Serviciu intermediar
Un serviciu intermediar este un serviciu digital care transmite, stochează sau oferă acces la informații furnizate de utilizatori. Aceste servicii acționează ca un „intermediar" între persoana care creează sau încarcă conținut și persoanele care îl vizualizează. Exemplele includ furnizori de găzduire, platforme de socializare, motoare de căutare și servicii cloud.
Bază juridică
„Serviciu intermediar" înseamnă unul dintre următoarele servicii ale societății informaționale:
(a) un serviciu de „simplă transmisie" care constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la o rețea de comunicații;
(b) un serviciu de „memorare temporară" care constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, implicând stocarea automată, intermediară și temporară a acestor informații, în scopul exclusiv de a face mai eficientă transmiterea ulterioară a informațiilor către alți destinatari, la cererea acestora;
(c) un serviciu de „găzduire" care constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului și la cererea acestuia.
— Articolul 3, punctul (g), Regulamentul (UE) 2022/2065 (Actul privind serviciile digitale)
De ce contează
Serviciile intermediare reprezintă coloana vertebrală a economiei digitale și a discursului politic online. Atunci când publicitatea politică este publicată sau diseminată online, aceasta implică aproape întotdeauna unul sau mai multe servicii intermediare—de la furnizorul de găzduire care stochează conținutul până la platforma de socializare care îl afișează utilizatorilor.
Înțelegerea a ceea ce se califică drept serviciu intermediar este crucială deoarece diferite tipuri de intermediari au obligații diferite în temeiul dreptului UE. Actul privind serviciile digitale (DSA) stabilește scutiri de răspundere și cerințe de diligență rezonabilă în funcție de tipul serviciului intermediar. În special pentru publicitatea politică, Regulamentul 2024/900 impune obligații de transparență furnizorilor și editorilor, mulți dintre aceștia fiind servicii intermediare.
Pentru actorii politici, agenții de publicitate și platforme, cunoașterea faptului dacă un serviciu se califică drept intermediar—și în ce categorie se încadrează—determină ce notificări de transparență trebuie furnizate, ce înregistrări trebuie păstrate și cum trebuie etichetate anunțurile politice atunci când sunt diseminate publicului.
Puncte cheie
- Există trei categorii: simplă transmisie (doar transmitere), memorare temporară (stocare temporară pentru eficiență) și găzduire (stocare la cererea utilizatorului)
- Cadrul de răspundere: Intermediarii beneficiază de scutiri condiționate de răspundere pentru conținutul generat de utilizatori în circumstanțe specifice
- Serviciile de găzduire sunt cele mai relevante pentru publicitatea politică, deoarece stochează și adesea diseminează conținut publicului
- Platformele online sunt o subcategorie a serviciilor de găzduire care diseminează publicului informațiile stocate
- Obligațiile variază în funcție de tip: serviciile de găzduire au cerințe mai mari de transparență și moderare a conținutului decât serviciile de simplă transmisie
- Rol transversal: Reglementarea privind publicitatea politică (TTPA) și reglementarea privind serviciile digitale (DSA) se aplică ambele serviciilor intermediare care gestionează conținut politic
Serviciu intermediar vs. Platformă online
Deși toate platformele online sunt servicii intermediare, nu toate serviciile intermediare sunt platforme online. Un serviciu intermediar devine o platformă online atunci când nu doar stochează informații (găzduire), ci diseminează activ acele informații publicului la cererea utilizatorului.
De exemplu, un furnizor de găzduire web de bază care stochează un site web de campanie este un serviciu intermediar (găzduire), dar dacă nu promovează sau distribuie activ acel conținut altora, nu este o platformă online. În schimb, o rețea de socializare care stochează postările utilizatorilor și le distribuie urmăritorilor este atât un serviciu intermediar, cât și o platformă online.
Această distincție contează deoarece platformele online au obligații suplimentare în temeiul atât DSA, cât și TTPA, inclusiv cerințe mai stricte de transparență pentru publicitatea politică, divulgări ale sistemului de recomandare și obligații de moderare a conținutului.